www.flux.md

Vladimir Filat: „Eminescu a vorbit atunci lucruri care sunt foarte şi foarte relevante şi pentru ziua de astăzi”

admin — Mon, 15 Jun 2009 18:35:52 +0000

Surse de lumină (XCXXLXII)

admin — Sat, 02 May 2009 12:40:12 +0000

1211. Dumnezeu? Toată lumina de soare şi toată lumina de suflet, care a fost, care este şi care poate să fie.

Nicolae IORGA

1212. Dacă ne gândim că limba maternă e ceva mai mult, e limba picurată duios de buzele mamei ce ne leagănă copilăria cu bunătatea-i şi versu-i ademenitor, că ea e limba în care am spus prima dată, gângurit, cuvântul sfânt MAMĂ, că ea este tovarăşul intim al gândirilor şi rugăciunilor noastre, este legătura de frăţie a tuturor care suntem de acelaşi sânge, vedem câtă importanţă trebuie să se dea studiului ei.

Nicolae NISTOR, în rev. „Solidaritatea” (nr. 8-9, 1930) a Asociaţiei corpului didactic din jud. Soroca

Notă. În acelaşi articol, N.N. spulberă credinţa greşită că limba, dacă-i „a mamei” nu mai are nevoie să fie învăţată:

Mulţi îşi închipuie că este de ajuns să te naşti român pentru a şti româneşte. E o mare greşeală, provenită din faptul că nu se observă deosebirea dintre limba română-studiu şi cea vorbită în viaţa de toate zilele.

1213. Populaţia civilă a primit cu bucurie, în 1918, armata română comandată de generalul Ernest Broşteanu. Istoria înregistrează următoarea declaraţie a unui profesor universitar rus: „Nu avem ce căuta aici pe pământul Basarabiei. Pământul Basarabiei nu este pământ rusesc, este pământ moldovenesc din moşi-strămoşi. Noi avem pământ destul în Rusia. Nu avem braţe destule să-l lucrăm. Nu ne trebuie pământ străin. Să ne ducem la noi acasă şi să lăsăm pe moldoveni să-şi stăpânească în pace pământul lor strămoşesc”.

Ioan SCURTU ş.a. Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1994. Buc., 1994

1214. Cine va vrea să conducă România de mâine, trebuie să renunţe la tot – şi la avere, şi la putere, şi să se jertfească cu adevărat pentru ideile mari, fără discursuri, fără decoraţii, fără titluri şi fără salarii şi funcţii pe viaţă. Să se împlinească cu adevărat Scriptura: Cel ce vrea să fie mare, să fie tuturor slugă. Fariseii vieţii de ieri şi de astăzi să fie scoşi din biserica naţiunii şi fixaţi la stâlpul infamiei.

Onisifor GHIBU

Notă. Ţin să scot în evidenţă, a câta oară? principiul hotărâtor: Pentru ideile mari se cere spirit de sacrificiu, se cere să ne jertfim cu adevărat!

1215. În loc de a desfăşura activitatea înăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiţi, cu flămângiune, asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneţiei şi apoi mai departe… tot mai departe…

Theodor CODREANU. Basarabia sau drama sfâşierii. Ed. „Flux”, Chişinău, 2003

Notă. Ca reprezentant al poporului care a avut cel mai mult de suferit de pe urma expansiunii ruso-bolşevice, înţeleptul nostru Ion MORARU, un Soljeniţân al Basarabiei româneşti, osândeşte şi el imperiul ruso-asiatic: “Pentru mine imperiul rus, fie bolşevic, fie de altă natură, este acel care a venit în casa mea, tot aşa cum a venit acum în casa Georgiei, declarând-o agresoare” (v. „Flux”, 25 aug. 2008).

1216. Nu e de-ajuns să ştii, ci trebuie să pui în serviciul altora ceea ce ştii…

Calistrat HOGAŞ, scriitor român (1847-1917)

Notă. Scriitorul C.H., care s-a afirmat ca un înzestrat cântăreţ al frumuseţilor patriei, a fost profesor de română la Tecuci (unde se şi născuse), la Piatra Neamţ şi la Iaşi. Ţinea foarte mult la firescul limbii române şi cerea ca numele lui să fie accentuat corect. „Nu Hógaş, ci Hogáş, cu accentul pe silaba a doua, româneşte!”

L-am dat ca exemplu unui învăţător „cu diplóm” din Cahul, care zicea că-l cheamă… Şóiman!

1217. Nimeni nu-şi iubeşte patria pentru că e mare sau frumoasă, ci pentru că e a sa.

SENECA

1218. E mică ţărişoara noastră, îi sunt strâmte hotarele, greutăţile vremurilor au ştirbit-o, dar această ţară mică şi ştirbită e ţara noastră, e ţara românească, e patria iubită a oricărui suflet românesc: într-însa găsim toate putinţele dezvoltării întocmai ca într-una oricât de întinsă.

Mihai EMINESCU

1219. Fiecare cetăţean trebuie să fie, în orice moment şi înainte de toate, un servitor devotat patriei lui.

Alexandru VLAHUŢĂ, scriitor român (1858-1919)

1220. Prin flacără trebuie să treacă oţelul înainte de a fi o sabie tare.

MARIA, regină a României (1914-1927)

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu

Uniunea Europeană va decide asupra negocierii unui nou acord de cooperare cu Moldova

admin — Sat, 02 May 2009 12:13:08 +0000

Reprezentanţii instituţiilor Uniunii Europene în Republica Moldova consideră că toate încălcările drepturilor omului, semnalate pe parcursul ultimelor săptămâni, urmează a fi documentate şi elucidate, iar cei care se fac vinovaţi de aceste încălcări să fie traşi la răspundere.

În cadrul unei conferinţe de presă, organizată ieri în incinta Delegaţiei Comisiei Europene în Republica Moldova, directorul pentru Europa de Est, Caucazul de Sud şi Asia Centrală, DG RELEX al Comisiei Europene, Gunnar Wiegand (în imagine), a declarat că trebuie să existe o anchetă care să constate încălcările comise până acum în urma acţiunilor de protest din 7 aprilie, iar persoanele vinovate să suporte consecinţele de rigoare. Gunnar Wiegand a precizat că, astăzi, la Chişinău urmează să sosească într-o vizită oficială comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg. „În cadrul acestei vizite, vor fi vizitate locurile de detenţie a persoanelor reţinute şi vor fi purtate discuţii cu aceste persoane şi cu martori. După această vizită, vom avea posibilitatea să ne facem o concluzie asupra evenimentelor care s-au produs în Moldova după alegerile parlamentare. Mesajul Comisiei Europene este clar: nu trebuie să existe încălcări ale drepturilor omului. În cazul în care astfel de încălcări au avut loc, trebuie să urmeze o anchetă, iar persoanele vinovate – să suporte consecinţele de rigoare”, a subliniat Gunnar Wiegand.

Angajamentul UE de a aprofunda relaţiile cu Moldova rămâne ferm

Referindu-se la scopul vizitei sale în Republica Moldova, oficialul Comisiei Europene a precizat că acesta a constat în pregătirea negocierilor pentru aprofundarea relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. „Angajamentul Uniunii Europene de a aprofunda relaţiile cu Republica Moldova rămâne ferm. Această aprofundare a relaţiilor noastre se încadrează şi în Parteneriatul estic, chemat să îmbunătăţească relaţiile în cadrul Politicii Europene de Vecinătate. Şi vizita de ieri (miercuri – n. n.) a preşedintelui Uniunii Europene, în persoana premierului ceh, Mirek Topolanek, a confirmat încă o dată că Moldova va deveni parte la Parteneriatul estic al Uniunii Europene. De asemenea, este prevăzută participarea Republicii Moldova la summit-ul din Praga, preconizat pentru data de 7 mai curent”, a specificat Gunnar Wiegand.

El a mai spus că Politica Europeană de Vecinătate constituie un cadru care grăbeşte aprofundarea relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova cu Uniunea Europeană. Acest cadru însă, are două aspecte – multilateral şi bilateral. Aspectul multilateral prevede că toate cele 27 de state membre, instituţiile europene şi cele şase state părţi la parteneriatul estic (Ucraina, Moldova, Belarus, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan) vor întreprinde eforturi în vederea unei cooperări mai strânse. Este vorba despre o cooperare politică, şi nu de tratate noi. Această cooperare va acoperi patru domenii de bază: guvernarea democratică, integrarea economică, securitatea energetică şi relaţiile interpersonale între cetăţenii ţărilor implicate în parteneriat.

Miniştrii de Externe ai ţărilor UE vor privi foarte atent evoluţiile din Moldova

Rămâne însă şi aspectul bilateral, în care Moldova şi Uniunea Europeană dispun, în opinia lui Gunnar Wiegand, de un potenţial considerabil în vederea aprofundării relaţiilor prin semnarea unui nou acord. „Pregătirile Uniunii Europene pentru oferirea Comisiei Europene a mandatului de negociere cu Moldova a unui nou acord de cooperare se află la un nivel foarte avansat. Miniştrii de Externe ai ţărilor Uniunii Europene vor adopta o decizie în acest sens, în următoarele câteva luni. Astfel, vom avea posibilitatea să iniţiem aceste negocieri cu noul Guvern al Moldovei, care urmează a fi format în această perioadă. Astfel de acorduri bilaterale sunt subiectul unor diferenţieri, ceea ce înseamnă că fiecare ţară este tratată în funcţie de nivelul de asigurare a unei guvernări democratice, a respectării drepturilor omului, precum şi a nivelului de corespundere a dezvoltării economice. În cazul Ucrainei, s-a constatat că aceasta întruneşte toate componentele. Din acest considerent, am iniţiat negocierile cu Ucraina acum un an şi jumătate. Acum se examinează oportunitatea unei decizii care ar permite iniţierea, foarte curând, a negocierilor şi cu Republica Moldova”, a mai spus Gunnar Wiegand.

Totuşi, reprezentantul Comisiei Europene a atenţionat că miniştrii de Externe ai ţărilor Uniunii Europene vor privi foarte atent evoluţiile din Republica Moldova, „mai ales că, recent, a apărut un interes sporit faţă de Republica Moldova”. Chiar luni, 27 aprilie, miniştrii de Externe urmează să discute despre situaţia din Republica Moldova.

Partidele din Moldova trebuie să înveţe să discute între ele, nu numai unele despre altele

În timpul apropiat, pe lângă Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, în Republica Moldova urmează să se afle în vizită şi alţi oficiali europeni, dar şi din partea unor organizaţii internaţionale, în vederea analizării situaţiei de după alegerile parlamentare din 5 aprilie. „Sperăm că, în urma acestora, în câteva săptămâni, va fi posibilă instituirea unui dialog autentic între partidul de guvernământ şi opoziţie pentru soluţionarea problemelor apărute recent. O să se implice şi reprezentantul Uniunii Europene în Moldova, Kalman Mizsei, care este destul de pregătit în acest sens. Toate părţile componente ale spectrului politic din Republica Moldova ar trebui să fie capabile să discute şi unii cu alţii, nu doar unii despre alţii. Este necesar de a face lumină totală asupra evenimentelor care s-au produs imediat după alegeri. Toate aspectele ce ţin de drepturile omului, aspecte care au fost abordate de mai multe victime ale tratamentului inuman în ultimele zile, urmează a fi elucidate. În mod categoric, urmează a fi întreprinşi paşi în vederea normalizării relaţiilor dintre Moldova şi România. Instituţiile europene vor fi utile în toate aceste chestiuni. Dar asta, bineînţeles, în cazul în care părţile implicate vor solicita asistenţa Uniunii Europene. În perioada aflării mele în Moldova, am avut astfel de solicitări şi credem că este oportună o astfel de asistenţă”, a concluzionat Gunnar Wiegand.

„Analizăm compatibilitatea deciziei Moldovei de a reintroduce regimul de vize cu România”

Referindu-se la conflictul diplomatic, apărut recent între Moldova şi România, oficialii Uniunii Europene l-au calificat drept regretabil. Deşi, atât comisarul pentru Relaţii Externe şi Politică Europeană de Vecinătate, Benita Ferrero-Waldner, cât şi şeful Delegaţiei Comisiei Europene în Republica Moldova, Cesare de Montis, au menţionat că este vorba de relaţiile bilaterale între două state, ambii au remarcat necesitatea ameliorării cât mai grabnice a lor. „Problema instituirii de către autorităţile moldovene a regimului de vize pentru cetăţenii români este o chestiune reglementată de un acord semnat între Moldova şi Uniunea Europeană, şi anume, acordul de facilitare a regimului de vize. În momentul de faţă, noi analizăm compatibilitatea deciziei Republicii Moldova de a reintroduce regimul de vize cu România. Vom examina în ce măsură această decizie este compatibilă cu spiritul acestui acord, adică, nu este vorba despre conformitatea cu litera acestui acord, ci anume la spiritul acordului, care presupune facilitarea liberei deplasări, şi nu limitarea ei. În plus, avem dubii că aceste limitări de deplasare ar putea fi impuse şi altor ţări din cadrul Uniunii Europene. Or, în cazul de faţă, vorbim despre o naţiune membră a Uniunii Europene. De aceea, credem că această introducere a regimului de vize pentru cetăţenii români nu este tocmai în spiritul acordului semnat anterior. O să discutăm această chestiune la finele lunii, în cadrul unei comisii speciale”, a precizat Cesare de Montis.

Întrebaţi în ce măsură înrăutăţirea relaţiilor între Moldova şi România ar putea dăuna procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, oficialii europeni au subliniat că nimeni nu poate să substituie Moldova la negocieri şi că nimeni nu poate purta negocieri în numele Republicii Moldova. În acelaşi timp, ei au atenţionat că este foarte important ca Moldova să beneficieze de sprijinul şi asistenţa noilor membri ai Uniunii Europene, care au trecut relativ recent prin situaţia în care se află Moldova acum.

Ioan STRELCIUC

Vladimir VORONIN: Liderii separatişti de la Tiraspol sunt ofiţeri activi ai FSB

admin — Sat, 02 May 2009 12:10:43 +0000

Prestigiosul cotidian de limba spaniolă “El Pais” a publicat recent un interviu cu şeful statului Vladimir Voronin privind situaţia din Republica Moldova după alegerile parlamentare din 5 aprilie. Răspunzând unei întrebări a jurnalistului de la „El Pais”, „Moldova este o ţară fragilă pe care doriţi să o consolidaţi ca stat neutru.

Trece pe aici confruntarea dintre Rusia şi NATO?”, şeful statului a acuzat Federaţia Rusă că menţine regimul separatist al lui Igor Smirnov din regiunea transnistreană: „O să vă spun trei lucruri. Ucraina vrea să intre în NATO. Rusia refuză pentru că se distruge tot echilibrul său strategic şi Statele Unite şi-au stabilit două baze militare în România. Noi rămânem ca un tampon între toate astea. Vedeţi de ce nu se rezolvă problema din Transnistria. Nu pentru că Voronin nu le dă drepturi, chiar eu sunt de acolo. Nici pentru că nu am vrea să fim împreună, ci pentru că Rusia menţine această căpetenie, pe Igor Smirnov, care îi pune în aplicare ordinele. Menţine toţi miniştrii, care sunt ofiţeri activi în Serviciul de Securitate al Statului din Rusia, şi problema nu se va rezolva atâta vreme cât Rusia nu va rezolva problema acordului privind armele convenţionale şi a bazelor americane care controlează Marea Neagră”, a mai declarat Vladimir Voronin.

REPLICA REPLICII sau cine impune Linia Nistrului în Biserică?

admin — Sat, 02 May 2009 12:05:09 +0000

Acum, după încheierea campaniei electorale din Republica Moldova şi consumarea violenţelor de la Chişinău, mi-am făcut timp pentru a parcurge „amicalele” “Precizări” ale sociologului bucureştean Dan Dungaciu la replica mea dată unor idei ale sale despre lipsa de legitimitate a Mitropoliei Basarabiei în întreaga Republică Moldova. Replica mea nu apăruse de dragul polemicii, ci pentru că am găsit acele idei în măsură să ne dăuneze nouă, românilor din afara României, în special celor din Basarabia şi Transnistria, dar şi celor de pe Valea Timocului, care au o problematică bisericească analogă cu cea a românilor din Transnistria. Mai simplu, pentru că mi-am văzut, ca român, ameninţate interesele naturale şi legitime tocmai de acolo de unde nu mă aşteptam. Am simţit nevoia să mă apăr, pentru că respectivele idei ale lui Dan Dungaciu nu sunt nişte idei oarecare, ci unele care mă vizează direct, după cum îi vizează pe toţi românii din afara României de azi. Tonul replicii mele a fost unul de firească indignare, nicidecum de „dăscăleală” „răstită”, cum îl categoriseşte preopinentul meu din Bucureşti. Ce făcusem eu? Refutasem câteva sofisme ale sociologului bucureştean specializat în probleme basarabene. Acele sofisme priveau un subiect intern, adică românesc, şi se rezumau la faptul că reactivarea Mitropoliei Basarabiei ar fi fost un „semn al statului român” în relaţia României cu Republica Moldova, că, „la CEDO, Biserica Ortodoxă Română“, luptând continuu, ar fi fost sprijinită de avocatul John Warwick Montgomery, că recunoaşterea în Republica Moldova a “celor trei” (de fapt, patru) episcopii constitutive ale Mitropoliei Basarabiei ar fi „o problemă“, că una din aceste patru eparhii constitutive, Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, ar fi „lipsită de justificare canonică“, că românii ar fi venetici peste Nistru, că la Dubăsari nu ar fi fost niciodată episcopie, că Mitropolia Basarabiei a creat Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria din neavând ce face şi premeditat, mai având şi conştiinţa că „deranjează Moscova“, că România nu a avut niciodată „legitimitate peste Nistru“, fapt care ar putea duce, „pe bună dreptate“, la „protestele Patriarhiei ruse“. Nimic mai mult. Aici era obiectul replicii mele. Ce a făcut Dan Dungaciu? A tăcut mâlc despre toate acestea, eschivându-se să răspundă punctual şi să precizeze, cum ne-am fi aşteptat, de ce reactivarea Mitropoliei Basarabiei ar fi fost un „semn al statului român“, de ce şi pentru cine anume ar fi „o problemă” reactivarea eparhiilor constitutive ale Mitropoliei Basarabiei, de ce ar fi „lipsită de justificare canonică” Episcopia Dubăsarilor şi a toată Transnistria şi în faţa cui ar trebui să se justifice canonic şi să se legitimeze Mitropolia Basarabiei, de ce Patriarhia Moscovei ar fi îndreptăţită cu adevărat să protesteze contra noastră? Preopinentul meu a schimbat obiectul discuţiei, ducând vorba în altă parte, în zona ipoteticului şi a virtualităţilor. Dânsul a recurs la clasicul procedeu al atacului deschis la persoană, cu tot cortegiul de elemente menite a mă decredibiliza ca exponent al Mitropoliei Basarabiei. Dan Dungaciu vorbeşte despre o inexistentă “Biserică Ortodoxă Moldovenească“, atribuindu-mi insidios şi pe nedrept paternitatea, sugerarea, lansarea publică, promovarea şi încurajarea ideii de “autocefalie” “moldovenească”. El mă prezintă de-a dreptul ca pe un “obsedat“, ca pe unul care ar săpa, “încă din 1990”, la rădăcina Ortodoxiei româneşti, ca pe un adevărat blestem şi pericol naţional! Insinuările şi falsurile, însuşirea şi reproducerea fără jenă a argumentaţiilor trase de păr ale adversarilor Mitropoliei Basarabiei, reproşurile şi interogaţiile teatrale nu lipsesc din arsenalul utilizat. Pentru ca portretul pe care mi-l zugrăveşte să fie cât mai întunecat, Dan Dungaciu mă dă şi laş, pe motiv că nu mi-am pus mintea cu uneltele serviciilor secrete şi o mână de idioţi utili care au dezlănţuit anul trecut istericalele bine regizate din umbră contra Mitropoliei Basarabiei. (La acest subiect va trebui să revin în mod special cu o altă ocazie.) Iau seamă, totodată, că Dan Dungaciu, într-un gest de „amicală” generozitate, găseşte totuşi cu cale să-mi acorde (ar trebui să-i fiu recunoscător, nu?) “tot dreptul din lume” de a mă angaja “în orice proiect politic”, de a mă raporta la perioada interbelică cum doresc şi de a susţine “orice proiect în legătură cu viitorul Mitropoliei Basarabiei”. Nu au lipsit nici consideraţiunile de ordin general, menite a-mi umbri bunul nume sau de a mă jigni. Chiar din capul locului Dan Dungaciu scrie: “Constat că, de la o vreme, domnul Vlad Cubreacov răspunde prompt unor intervenţii din presă ale subsemnatului, fie de la Bucureşti, fie de la Chişinău. Pesemne o fi dispărut autorii şi temele din R. Moldova care să-i fi suscitat interesul, agenda de preocupări a domniei sale devenind, în ultima vreme, precumpănitor externă”. Găsesc potrivit să precizez, nu pentru a mă justifica, că preocupările mele au fost şi sunt precumpănitor interne. Preocuparea pentru condiţia românilor din partea transnistreană a Republicii Moldova nu este una externă, după cum nici una dintre replicile date oricărui „expert” român, chemat sau nechemat, nu le consider date în exterior. Vădit iritat de îndrăzneala de a-i fi dat o replică punctuală, Dan Dungaciu nu face nici o precizare în legătură cu falsurile şi sofismele strecurate în interviul său acordat revistei “Observatorul cultural” şi recurge la un atac deschis împotriva mea, atribuindu-mi pe nedrept idei străine, printre care cea a “autocefaliei Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti“. Mai constat că Dan Dungaciu se ia în Post-Scriptum şi de capul Înaltpreasfinţitului nostru Mitropolit Petru Păduraru, căruia îi reproşează fără temei, în spiritul cultivat de publicaţia „Timpul”, că ar fi alergat cu “întăriri” din urma replicii mele, aliniindu-se, chipurile, unor idei ce ar constitui „expresia absolută a moldovenismului“. În fond, atât. Dacă Dan Dungaciu tot a găsit mai cu cale să schimbe discuţia despre lipsa de legitimitate a Bisericii noastre în partea transnistreană a Republicii Moldova, ca şi despre buna dreptate a Bisericii ruse de a protesta contra noastră, cu discuţia despre „autocefalia Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti“, să vorbim mai întâi despre „autocefalie“, ca să putem reveni mai uşor la obiectul replicii noastre iniţiale. Aşadar, ce este cu această idee a autocefaliei „moldoveneşti”? Dan Dungaciu, care nu ştiu exact ce preocupări, precumpănitor interne sau externe, avea în acea perioadă, îmi atribuie paternitatea acestei idei „revoluţionare” care m-ar „obseda” „încă din 1990, când a(m) şi înscris-o în programul Frontului Popular la Congresul II al partidului“, idee care, potrivit lui Dan Dungaciu, „a intrat în adormire, dar nu a ieşit din joc definitiv” şi “este scoasă la lumină cu intermitenţe, iar acum doi ani începuse să se reactiveze şi plutea, tacit, în aerul Chişinău, dar nu numai“, în condiţiile în care „şi la Bucureşti au existat voci care o acreditau discret – şi nu prea“. Este necesar să amintesc că, în plină epocă sovietică, pe când URSS-ul era încă în picioare, iar regimul de la Bucureşti negocia un nou Tratat de bază cu URSS-ul, Congresul al II-lea al Frontului Popular din Moldova, convocat la Chişinău în zilele de 30 iunie şi 1 iulie 1990, a adoptat Rezoluţia cu privire la Biserica naţională. Am apelat acum la ceea ce a mai rămas după incendierea şi devastarea Parlamentului din „minuţioasa (mea) arhivă” despre care scrie (cu invidie, cu reproş?) Dan Dungaciu şi am găsit textul acelui document. Îmi pare potrivit să readuc în atenţie şi titlurile celorlalte documente ale Congresului nostru cu adevărat „revoluţionar”: Rezoluţiile „Cu privire la raportul dintre FPM şi puterea de stat”, „Cu privire la denumirea republicii” (Republica Română Moldova), „Cu privire la repunerea în drepturi a etnonimului „popor român” şi a glotonimului „limba română””, „Cu privire la abolirea cultului personalităţii lui Lenin”, „Cu privire la statutul armatei sovietice pe teritoriul Republicii Moldova”, „Cu privire la situaţia ecologică din Republica Moldova”, „Cu privire la schimbarea denumirii Pieţei Victoriei”, „Cu privire la schimbarea denumirii Palatului „Octombrie””, „Cu privire la convocarea Marii Adunări Naţionale”, „Cu privire la trecerea Republicii Moldova la economia de piaţă”, Apelul către conlocuitorii de alte naţionalităţi din Republica Moldova şi Apelul către guvernele Republicii Moldova şi României. Acum să vedem textul acelui document al Congresului FPM la care ne trimite denunţător Dan Dungaciu, fără a-l cita, ca să-mi poată incrimina paternitatea şi slujirea ideii „politice” de „autocefalie” „ca expresie absolută a moldovenismului“, în legătură cu o „„etnie moldovenească” capabilă să fundamenteze eclezial şi etnic un asemenea proiect“: Rezoluţia Congresului al II-lea al Frontului Popular din Moldova cu privire la Biserica Naţională Până astăzi Imperiul Bisericesc Rus ţine în supunere forţată toată populaţia ortodoxă românească din teritoriile anexate de URSS. În virtutea faptului că majoritatea membrilor Frontului Popular din Moldova o alcătuiesc românii de confesiune ortodoxă, Congresul consideră vital necesară, în interesul naţiunii române, independenţa autocefală a acelei părţi a Bisericii Ortodoxe Române care a fost încorporată anticanonic de către Patriarhia Rusească în 1940, iar apoi în 1944. Pentru viitoarea Biserică independentă, autocefală şi unitară în organizarea sa, Frontul Popular din Moldova propune o titulatură adecvată: Biserica Ortodoxă Autocefală Română a Basarabiei, Transnistriei şi Bucovinei de Nord. Această Biserică îi va cuprinde pe toţi credincioşii de religie ortodoxă, care locuiesc pe teritoriile istorice româneşti din actuala URSS, precum şi pe toţi credincioşii români din diasporă, care vor accepta benevol primatul Bisericii Noastre. Biserica Ortodoxă Autocefală Română a Basarabiei, Transnistriei şi Bucovinei de Nord îşi va păstra unitatea dogmatică, canonică cu Biserica Ecumenică a Răsăritului. Viitoarea Biserică autocefală va avea conducere sinodală ierarhică, potrivit învăţăturii şi canoanelor Bisericii Ecumenice a Răsăritului, tradiţiei sale, şi se va administra autonom prin organe proprii reprezentative, alese din clerul şi poporul român, prin votul credincioşilor şi constituite în conformitate cu dispoziţiile unui viitor Statut al Bisericii.” („Ţara”, nr. 1 (serie nouă), 1990, „Literatura şi arta”, nr. 28, 12 iulie 1990). Câtă „etnie moldovenească” şi câtă „expresie absolută a moldovenismului” este în acest document al căutărilor noastre romantice din perioada ocupaţiei sovietice, să judece fiecare de la obraz şi să-şi amintească ce făcea el concret, în acea vreme dificilă, pentru realizarea la răsărit de Prut a idealului românesc de libertate şi demnitate. Recitind acum documentul, îl găsesc a fi unul românesc, adecvat contextului politic al timpului respectiv, având tentă antiimperială şi răspunzând nevoii noastre de emancipare şi de ieşire din împilarea celor cărora le fuseserăm lăsaţi pradă în 1940. Aşa vedeam noi, românii din răsărit, lucrurile pe timpul când pe malul stâng al Prutului preşedinte era Mihail Sergheevici Gorbaciov, iar pe cel drept – Ion Iliescu, în primul său mandat în care la Bucureşti erau la modă mineriadele. Nici un alt partid politic din stânga sau din dreapta Prutului nu a abordat chestiunea bisericească de la noi nici până atunci şi nici după. Doar PPCD a avut în permanenţă în centrul preocupărilor sale chestiunea organizării bisericeşti a românilor înstrăinaţi în 1940. Pentru o înţelegere completă şi o interpretare onestă a felului în care a evoluat modul nostru de percepere şi abordare a chestiunii bisericeşti din Republica Moldova, modul nostru de căutare sinceră a unor soluţii realiste şi adecvate interesului naţional, este util totuşi să amintesc că la distanţă de un an şi jumătate, la doar jumătate de an de la proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova şi recunoaşterea ei de către România, Congresul al III-lea al Frontului Popular Creştin Democrat din 16 februarie 1992 a adoptat Programul FPCD, acel Program despre care, greşind anul, scrie Dan Dungaciu. Capitolul V al Programului – REUNIFICAREA BISERICEASCĂ – are următorul cuprins: „Frontul Popular Creştin Democrat consideră restabilirea unităţii bisericeşti a neamului românesc drept o necesitate vitală şi un scop primordial realizabil prin voinţa lui Dumnezeu şi prin activitatea conştientă şi permanentă a fiecărui român ortodox. Restabilirea unităţii bisericeşti a naţiunii române ca formă a unităţii spirituale nu e condiţionată de factori politico-economici şi se poate realiza în funcţie de voinţa şi interesul naţional. Totodată, e cât se poate de firească tendinţa concetăţenilor noştri de alte neamuri şi confesiuni de a se reintegra instituţional Bisericilor respective din Ţară. Principiul etnicităţii nu permite instituirea unei noi Biserici Ortodoxe Autocefale în teritoriile româneşti ocupate. Numai prin revenirea în sânul Patriarhiei Române, create în 1925, şi prin contribuţia directă a Basarabiei şi Bucovinei, este posibilă reaşezarea Bisericii noastre pe noi temeiuri ale slujirii lui Dumnezeu în mijlocul naţiei româneşti. Sub aspect procedural, în virtutea îndelungatei administrări străine, reintegrarea bisericească va trebui să însemne pentru Basarabia şi Bucovina: – lărgirea autonomiei locale bisericeşti basarabene şi bucovinene; – confirmarea pe post de parohi a tuturor preoţilor slujitori actualmente în teritoriile înstrăinate; – crearea unui regim preferenţial pentru basarabeni şi bucovineni la admiterea în instituţiile de învăţământ teologic din cuprinsul Patriarhiei Române şi altor patriarhii; – rămânerea tuturor parohiilor din Basarabia şi Bucovina la stilul calendaristic practicat în prezent: vechi sau nou. În plus, se impune ridicarea Eparhiei din Chişinău la gradul cuvenit de mitropolie cu avansarea arhiereului locului în rang de mitropolit al Basarabiei, care devine în mod automat şi membru permanent al Sfântului Sinod. Voinţa şi interesele clericilor şi mirenilor vor fi reprezentate şi de delegaţii basarabeni şi bucovineni în Adunarea Naţională Bisericească de la Bucureşti” („Ţara”, nr. 8, 25 februarie 1992). Iată că Dan Dungaciu din Bucureşti, mai nou călător şi pe la Tiraspol, caută cu lumânarea o „expresie absolută a moldovenismului” în acest document, profetic atunci, al PPCD. Sunt fericit că, împreună cu alţi colegi ai mei, am avut inspiraţia să redactăm şi să adoptăm cele două Rezoluţii citate integral aici. Ele sunt legate direct şi organic, arătând o linie evolutivă de gândire într-un context politic în foarte rapidă şi profundă schimbare de la Imperiul sovietic la independenţa Republicii Moldova. Abia apoi a urmat prima întâlnire a Patriarhilor Teoctist şi Alexei al II-lea la Constantinopol şi Comunicatul de presă al Sfântului Sinod al Patriarhiei Române, din 9 aprilie 1992, prin care se arăta că Biserica noastră Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată consecinţele nefaste pe plan bisericesc ale Pactului Ribbentrop-Molotov, încurajându-i indirect pe românii ortodocşi de la răsărit de Prut să iasă din prizonieratul canonic al Patriarhiei Moscovei. Am fost mai bine de un deceniu şi jumătate în miezul acestei minunate lucrări de refacere a unităţii noastre spirituale prin reactivarea, creşterea şi legalizarea Mitropoliei Basarabiei şi sunt fericit că mi s-a oferit această rarisimă ocazie. Nici eu şi nici colegii mei de partid nu ne-am precupeţit niciodată puterile, timpul sau priceperea pentru a servi întâi de toate cu fapta concretă Mitropolia Basarabiei şi Biserica Mamă Ortodoxă Română, fără a-i sfida sau condamna cu aroganţă pe cei care, cu voie sau fără voie, rămân în prizonieratul canonic rusesc. Unii ca Dan Dungaciu, care doar au comentat de pe tuşă, hrănindu-şi comentariile din faptele altora, dându-şi cu părerea, scriind articole, analize, dar şi Rapoarte pe ici, pe colo, ştiu asta prea bine. O ştiu şi neprietenii Mitropoliei Basarabiei. Dar, ca povestea să fie rotundă ca o gogoaşă, numai bună de înghiţit de cei cărora le este destinată, Dan Dungaciu scrie în acelaşi inconfundabil stil insidios: „Ideea autocefaliei îşi schimbă iarăşi regimul de funcţionare şi redevine politică. Deloc surprinzător, reapariţia pe scenă se petrece la Chişinău. Surprinzător, cel care o (re)lansează nu este altul decât domnul Cubreacov, deputat în Parlamentul de la Chişinău. În 3 şi 5 august 2008, invitat în cadrul unor emisiuni televizate la un post privat de la Chişinău, domnul Vlad Cubreacov lansează public ideea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti. Mărturisesc că perplexitatea mea, şi nu numai a mea, a fost mare. Aşteptam o clarificare, o lămurire din partea domniei sale. Clarificare care nu a mai venit“. Aici se adevereşte o vorbă veche românească: Îi arăţi omului luna şi el se uită la deget. La 3 august 2008 am fost invitatul emisiunii „Post Factum” de la Euro TV Chişinău. Emisiunea, transmisă în reluare la 5 august 2008, a fost consacrată integral Mitropoliei Basarabiei în contextul atacurilor concertate asupra ei din partea unor grupări interesate, printre acestea şi publicaţia chişinăuiană „Timpul”, la care scrie de luni bune Dan Dungaciu, o foaie care a atacat şi a sabotat metodic Mitropolia Basarabiei şi care serveşte, în opinia mea, cauza rusească, cel puţin în partea de asistare mediatică permanentă a unui soldat al intereselor ruseşti, securistul Valeriu Pasat. Emisiunea televizată este disponibilă pe site-ul respectivului post de televiziune www.eutv.md, dar şi pe blogul meu http://cubreacov.wordpress.com. Cine doreşte să o vizioneze, o poate face oricând. Nu am vorbit nici în cadrul respectivei emisiuni şi nici cu alte ocazii despre o Biserică Ortodoxă MOLDOVENEASCĂ. Am discutat despre Mitropolia Basarabiei, despre istoria ei, despre atacurile la care Mitropolia a fost supusă pe nedrept de mai mulţi cavaleri ai ordinului „Steaua României”, printre care şi unele unelte ale intereselor ruseşti cu care Dan Dungaciu se are de bine la Chişinău, despre ROMÂNITATEA majorităţii credincioşilor ei şi despre imperialismul bisericesc rus. Am invocat ideea de autocefalie doar ca idee-test tocmai pentru a demonstra o dată în plus caracterul ROMÂNESC al Mitropoliei Basarabiei şi imposibilitatea realizării acestei idei de care Patriarhia Moscovei se teme ca dracul de tămâie. Este adevărat că ideea de autocefalie, doar cu valoare de test şi în replică la acuzaţiile absurde de imperialism românesc pe care reprezentanţii Moscovei le-au tot vehiculat în timpul convorbirilor de la mănăstirea Troyan, ideea de autocefalie reciproc agreată şi reciproc acordată, a fost avansată de delegaţia Patriarhiei Române. Reacţia delegaţiei ruse a fost promptă şi furibundă, expresia ei concentrându-se în trei cuvinte vociferate de episcopul Mark Golovkov de Egorievsk, vicepreşedinte al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei: „Eto rumânskaia provokaţia!!!“. Într-un interviu acordat jurnalistului Igor Burciu la scurt timp după întâlnirea de la mănăstirea Troyan am arătat că „Delegaţia noastră a propus coexistenţa în înţelegere frăţească şi într-ajutorare a celor două mitropolii, fiecare exprimând una din cele două tradiţii bisericeşti. Partea rusă a respins categoric această propunere. O reacţie vehementă din partea delegaţiei ruse a avut şi propunerea să fie luată în calcul o eventuală acordare, in extremis, peste ani de zile, de către cele două Patriarhii, a autocefaliei pentru Ortodoxia din Republica Moldova. PS Marchel Mihăiescu şi PS Mark de Egorievsk au respins această idee, calificând-o drept o provocare, întrucât, după cum s-au exprimat aceştia, „Biserica Română încalcă astăzi teritoriul canonic al Patriarhiei Ruse şi aceasta e o dovadă că va înghiţi chiar a doua zi o eventuală Biserică autocefală din Moldova, constituită din români”. Delegaţia rusă nu a trecut testul solomonic cu cele două mame, una adevărată şi alta vitregă. Mama adevărată a arătat că preferă să rămână chiar fără copil, numai ca acestuia să i se păstreze viaţa, mama vitregă a arătat însă că preferă, mai degrabă, despicarea pruncului decât întoarcerea lui la sânul mamei adevărate.“ Jurnalistul Igor Burciu s-a interesat în special şi de părerea mea privind legitimitatea Mitropoliei noastre în teritoriile Republicii Moldova, ocupate militar de Federaţia Rusă, anticipând cumva ideea păguboasă a lui Dan Dungaciu despre lipsa noastră de legitimitate peste Nistru şi pretinsul drept de protest al Patriarhiei Ruse: “Actuala Episcopie Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria este persoană juridică moldoveană, iar Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a luat act cu binecuvântare de reactivarea şi înregistrarea ei, fapt ce a trezit o reacţie furibundă a structurii locale a Patriarhiei Moscovei şi a structurilor de securitate ale regimului ilegal de la Tiraspol. Cum comentaţi această situaţie?” Răspunsul meu a fost univoc, chiar dacă trezeşte iritarea unora: “Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române într-adevăr a luat act cu binecuvântare de reactivarea şi înregistrarea juridică a acestei eparhii a Mitropoliei Basarabiei, întrucât, potrivit statutului Mitropoliei Basarabiei şi legislaţiei în vigoare, activitatea cultului se desfăşoară în întreg cuprinsul Republicii Moldova şi nu poate fi îngrădită pe motive de separatism teritorial. Mitropolia Basarabiei a avut şi are credincioşi dincolo de Nistru şi aceştia nu pot fi lăsaţi fără asistenţă spirituală. Este vorba de acei credincioşi care sunt buni cetăţeni ai Republicii Moldova şi nu recunosc legitimitatea regimului separatist cu care Patriarhia Moscovei se află în relaţii de complicitate şi întrajutorare. Căpeteniile separatiste au fost decorate, ca formă de legitimare morală, cu cele mai înalte distincţii ale Patriarhiei din preajma Kremlinului. Regimul implantat de Rusia la Tiraspol îşi vede acum ameninţată funcţia de control spiritual asupra confraţilor noştri din Moldova de peste Nistru şi îşi face deja o ţintă predilectă din cea mai de răsărit eparhie a Bisericii noastre, tot aşa cum nu pierde nici o ocazie să obstrucţioneze învăţământul cu predare în limba română cu alfabet latin. Mitropolia Basarabiei, care a trecut prin zece ani de prigonire metodică din partea autorităţilor de la Chişinău, nu va ceda însă în faţa regimului separatist şi îşi va desfăşura lucrarea ei mântuitoare la răsărit de Nistru. Conflictul Mitropoliei Basarabiei cu regimul separatist din Transnistria este de natură geospirituală şi va constitui un test de patriotism şi loialitate şi pentru autorităţile de la Chişinău.” (Rusia simte că pierde controlul spiritual asupra românilor din Transnistria, “Flux”, ediţia de vineri, nr. 44, 02 noiembrie 2007). De ce ideea lui Dan Dungaciu, idee pe care am putea-o numi convenţional LINIA NISTRULUI, este dăunătoare interesului nostru naţional? Pentru că aduce subtil în discuţie o altă idee rusească, cea de „teritoriu canonic”. Moscova recurge la noţiunea de „teritoriu canonic” pentru a-şi delimita sferele de influenţă şi control prin intermediul Bisericii. Am arătat cu diverse ocazii că pe noi nu teritoriile, ci oamenii ne interesează, pentru că nu ne frământă duhul stăpânirii peste alţii, ci dorinţa comuniunii între fraţi. Mitropolia Basarabiei, având ca teritoriu canonic întreaga Republică Moldova, este singura mitropolie românească din lume care dă expresie concretă şi ideii de extrateritorialitate, prin statutul său superior de Exarhat al Plaiurilor. Secole la rând şi Mitropoliţii Moldovei şi Sucevei au deţinut rangul de Exarhi ai Plaiurilor cu jurisdicţie peste românii din întreg Maramureşul istoric, din Pocuţia şi din întreaga Transnistrie. Acest statut de Exarhat al Plaiurilor, atribuit în premieră mitropoliţilor români de Chişinău în 1995, este un element care atestă o remarcabilă adecvare a Patriarhiei Române la noile realităţi politice determinate de „evoluţii istorice faste, dar diferite de precedentele interbelice“. Faptul că Mitropolia Basarabiei nu deţine personalitate juridică românească, ci, prin înregistrarea de către Guvernul de la Chişinău, personalitate juridică moldoveană, confirmă o evoluţie istorică fastă diferită de precedentul istoric. Ideea lipsei de legitimitate a Mitropoliei Basarabiei asupra credincioşilor săi de peste Nistru consună cu planul diversionist, lansat de Moscova prin intermediul lui Stanislav Belkovski, de partajare a Republicii Moldova şi de legitimare internaţională a regimului ofiţerului FSB, Igor Smirnov, creditat moral de Patriarhia Moscovei. Anume acea Moscovă pe care Dan Dungaciu o vede plină de legitimităţi canonice la Broşteni, Butor, Butuceni, Cerniţa, Cioburciu, Cobasna, Cocieri, Corjova, Coşniţa, Delacău, Doibani, Doroţcaia, Dubăsari, Dubău, Goianul Nou, Haraba, Hârjău, Hârtop, Jura, Lunga, Lunga Nouă, Mălăieşti, Mocra, Molochişul Mic, Molovata Nouă, Pârâta, Plopi, Podoima, Podoimiţa, Popencu, Raşcov, Sărăţei, Stroieşti, Slobozia, Speia, Teiu, Tocmagiu, Ulmu, Ulmul Mic, Vadul Turcului, Valea Adâncă, Vărăncău, Zăzuleni, ca să invoc doar câteva localităţi „ruseşti” străvechi din partea transnistreană a Republicii Moldova. Ideea acreditată de Dan Dungaciu, de LINIE A NISTRULUI în Biserica noastră, este consonantă şi cu planul diversionist rusesc, lansat prin intermediul lui Dumitru Braghiş, de dare a raioanelor din stânga Nistrului în concesiune Rusiei pentru o perioadă de 30 de ani. La Bucureşti, din câte cunosc, în afară de sociologul Dan Dungaciu, doar comentatorul de origine găgăuză basarabeană Dan Ciachir, unul din denigratorii virulenţi ai Patriarhului nostru Daniel, a mai pus la îndoială dreptul Mitropoliei Basarabiei cu reşedinţa în Chişinău de a avea o structură constitutivă pentru credincioşii săi români de peste Nistru, cetăţeni ai Republicii Moldova. Trebuie să atrag atenţia că cine umblă cu ideea de LINIE A NISTRULUI toarnă apă şi la moara celor care forţează impunerea dinspre Belgrad a păguboasei idei de LINIE A DUNĂRII în cazul românilor ortodocşi din Timoc, spaţiu canonic organic legat bisericeşte, timp de secole, de Ortodoxia românească de la nord de Dunăre. Nu m-ar mira să-i aud pe unii „comentatori” bucureşteni susţinând că şi Episcopia Dacia Felix cu sediul la Vârşeţ sau Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis cu sediul la Mălainiţa ar fi şi ele lipsite de legitimitate canonică şi că Biserica Sârbă ar putea „protesta”, “pe bună dreptate”, că românii sunt români între Timoc, Dunăre şi Morava, ca şi dincolo de Nistru. Ah, da! Să nu uit de apropoul lui Dan Dungaciu despre Lista celor care, încurcând voit canoanele cu politica, i-au persecutat pe credincioşii şi clericii Mitropoliei Basarabiei, servindu-se de pretextul imaginarei legături cauzale a Statului Român cel dătător-de-semne cu Mitropolia noastră. Şirul de nume invocate de mine nu avea pretenţia de a fi o listă propriu-zisă şi cu atât mai mult una exhaustivă. Am avut clar în vedere doar deceniul negru, 1992-2002, al marii prigoane împotriva Mitropoliei Basarabiei. Înţeleg că Dan Dungaciu şi-a dorit o listă extinsă în timp, exhaustivă şi bine actualizată, pentru a-şi cunoaşte companionii sau confraţii întru idee. Ei bine, nu evit deloc să o fac, îi dau satisfacţie preopinentului şi adaug lesne şi alte nume, că, Slavă Domnului!, este de unde. Ideea lui Dan Dungaciu despre legătura dintre Statul Român şi Mitropolia Basarabiei a mai fost enunţată public, după 2002, (în ordinea înverşunării) de înalte feţe bisericeşti şi politiceşti ca: episcopul Marchel Mihăiescu, arhiepiscopul Iustinian Ovcinnikov, mitropolitul Vladimir Cantarean, banditul Igor Smirnov, episcopul Mark Golovkov de Egorievsk, mitropolitul Agatanghel Savvin de Odesa, patriarhul Pavle Stoevici-Goiko al Serbiei, patriarhii Alexei al II-lea Ridiger şi Kiril Gundeaev ai Rusiei, preşedintele Partidului Socialist din Moldova, Victor Morev, jurnalistul Victor Josu şi de Dumitru Braghiş. Bineînţeles că lista neprietenilor Mitropoliei Basarabiei este cu mult mai cuprinzătoare. Însă nu toţi dintre aceştia invocă ideea promovată de Dan Dungaciu despre inventatele legături cauzale ale Mitropoliei Basarabiei cu Statul Român de azi. Pentru motive de corectitudine a documentării, trebuie să atrag atenţia că zelul persecutor al celorlalţi neprieteni ai Mitropoliei Basarabiei se sprijină pe alte pretexte, la fel de perfide, dar nu despre asta era vorba aici şi acum, ci despre strâmba şi demna de respins idee cum că odată cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei, Statul Român i-ar fi transmis cuiva nu mai ştiu ce soi de semne foarte coerente. Am aşternut acum, din fuga condeiului, aceste câteva consideraţii, fără pretenţia de a epuiza subiectul. Sper să am ocazia şi timpul necesar să revin la el. Până atunci să ne auzim numai de bine. Le urez Sărbători luminate de Sfintele Paşti tuturor românilor, oriunde s-ar afla, dar mai cu seamă fraţilor noştri de peste Nistru, care aşteaptă solidaritatea noastră şi binecuvântările Bisericii mame. Hristos a înviat cu adevărat! Vlad CUBREACOV, reprezentant al Mitropoliei Basarabiei la CEDO 16 aprilie 2009 Sursa: cubreacov.wordpress.com

Tinerii jurnalişti, premiaţi în cadrul celei de-a IV-a ediţii a Galei studenţilor performanţi „Creanga de Aur”

admin — Tue, 31 Mar 2009 11:45:26 +0000

22 de studenţi performanţi ai Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării au fost premiaţi, pe data de 26 martie, în cadrul celei de-a IV-a ediţii a Galei studenţilor performanţi „Creanga de Aur”, pentru rezultatele obţinute în cadrul orelor academice şi pentru activitate profesională de succes.

Câştigătorii au fost desemnaţi de un juriu constituit din profesori universitari, studenţi şi potenţiali angajatori. Studenţii au fost premiaţi la secţiunea presa scrisă, jurnalism radio şi TV. De asemenea, câştigătorii s-au ales cu premii de preţ din partea partenerilor evenimentului, precum dictafoane digitale, seturi de cărţi, abonamente pentru reviste şi stagii de practică la instituţii media.

Potrivit decanului FJŞC, Constantin Marin, „Creanga de Aur” reprezintă un prilej fericit de încurajare a studenţilor care reuşesc să îmbine armonios orele la facultate şi activitatea profesională extracurriculară şi contribuie activ la întronarea atmosferei de creativitate la facultate.

Concursul s-a desfăşurat în perioada decembrie 2008 – martie 2009, iar studenţii au fost selectaţi de juriu de la toate specialităţile – jurnalism, comunicare, activitatea editorială şi biblioteconomie.

Victor TĂNASE

Moldova joacă frumos, dar este învinsă

admin — Tue, 31 Mar 2009 11:43:24 +0000

Un stadion arhiplin nu a ajutat-o pe naţionala antrenată de Igor Dobrovolski să obţină vreun punct în meciul contra similarei Elveţii, condusă pe banca tehnică de legenda vie a fotbalului european, germanul Ottmar Hitzfelt. Cu trei atacanţi nominali în primul 11, Moldova nu a putut penetra poarta gazdelor Euro 2008, în timp ce Elveţia a marcat de două ori.

Meciul dintre Moldova şi Elveţia s-a dovedit a fi unul foarte important atât pentru naţionala ţării noastre, cât şi pentru oaspeţi. Naţionala condusă de fostul câştigător al Ligii Campionilor, Ottmar Hitzfelt, a fost urmată de peste 200 de spectatori veniţi din „patria ciocolatelor” şi de peste 50 de jurnalişti, o premieră pentru fotbalul de la noi din ţară. Nu e de mirare că, fiindu-le dor de un meci de nivel european, microbiştii din Moldova au luat cu asalt casele de bilete ale stadionului „Zimbru” din capitală, tichetele epuizându-se cu câteva zile înainte de meci. „Împinşi pe la spate” de un public fanatic, Moldova a început meciul în forţă, primele 20 de minute meciul disputându-se de la egal la egal, fără a se vedea vreo diferenţă majoră de clasă între competitoare. Cum deja ne-a deprins, selecţionerul ţării noastre, Igor Dobrovolski, a aliniat la start o echipă ce punea mai multe semne de întrebare. Cu Igor Bugaiov, Denis Calincov şi Serghei Alexeev în atac, părea că echipa noastră v-a ataca în valuri, însă n-a fost să fie. Cea mai mare surpriză a fost titularizarea fotbalistului celor de la Iskra-Stali Râbniţa, Artur Ioniţă, care şi-a făcut debutul în „echipa mare” la doar 18 ani ai săi. De cealaltă parte, Hitzfelt a preferat o echipă de contraatac, cu Alexander Frei şi Nkufo demarcându-se pe atac. Primul mitan al partidei nu a demonstrat o mare diferenţă de valoare între echipe, însă Elveţia a fost mult mai decisivă la fazele de finalizare. Deşi posesia pentru „tricolori” a fost covârşitoare, aceştia nu au pus în pericol poarta apărată de Benaglio. De cealaltă parte, Elveţia construia simplu, atacând mai rar, dar mult mai periculos. Primul gol a venit total neprevăzut. Defensiva „lipită” pe ultima sută de metri de selecţionerul nostru, a fost făcută şah-mat printr-o pasă exactă a lui Nkufo către Frei. Atacantul celor de la Borussia Dortmund şi-a demonstrat valoarea, şutând tare şi precis în poarta apărată de Namaşco, 1-0 în minutul 32, iar Hitzfelt răsufla uşurat. Cu acest scor s-a terminat prima repriză a meciului.

La debutul reprizei secunde, Moldova a dat semne de revenire. Elveţia a avut emoţii la o lovitură liberă de pe linia careului de 16 metri, executată de Bugaiov, însă mingea nimereşte zidul, iar la reluarea aceluiaşi Bugaiov, portarul elveţian îşi demonstrează reflexele ce l-au propulsat la echipa naţională. După această fază periculoasă, elveţienii au dorit să-şi consolideze rezultatul pe tabela de marcaj, în câteva rânduri doar norocul l-a făcut pe Namaşco să nu mai scoată mingea din propria poartă. Totuşi, cu câteva secunde înainte de finalul partidei, Elveţia înscrie golul de 2-0. În urma unui corner, cel mai inspirat în careul Moldovei a fost jucătorul intrat în repriza secundă, Gelson Fernandes.

Deşi am pierdut, Dobrovolski este mulţumit de randamentul echipei, declarând că îi pare rău că suporterii care au umplut stadionul „Zimbru” nu au putut să se bucure de victorie, totuşi menţionând că trebuie să fim realişti de valoarea jucătorilor ambelor echipe.

“Următoarele meciuri le vom juca mai bine. O să vedeţi. Dacă o să vină Bordian şi Josan o să jucăm şi mai bine. Astăzi n-am făcut o partidă rea, dar am suferit mult în faza defensivă. În acest context, nu ştiu ce vom face în Elveţia, unde vor lipsi Epureanu şi Armaş, care vor fi suspendaţi pentru cumul de cartonaşe galbene. Suvorov n-a jucat pentru că are probleme de disciplină, iar fotbalul e dur, nu-l poţi minţi. Nici nu vreau să vorbesc de el. Sunt bucuros că s-a întors la naţională Gaţcan, a cărui evoluţie o consider satisfăcătoare. Cei mai buni jucători de pe teren sunt, fără îndoială, portarii ambelor echipe”, a declarat Igor Dobrovolski la conferinţa de presă de după meci.

MOLDOVA: Namaşco, Laşcencov (c), Savinov, Armaş (Manaliu, 86), Golovatenco, Epureanu, Gaţcan, Ioniţă (Cebotaru, 56), Bugaiov, Alexeev, Calincov.

Rezerve: Matiughin, V. Andronic, Ţâgârlaş, Popovici, Onica.
Antrenor: Igor Dobrovolski.

ELVEŢIA: Benaglio, Lichtsteiner, Magnin, Senderos, Grichting, Huggel, Barnetta (Djourou, 90), Inler, Frei (c), Nkufo (Derdiyok, 79), Padalino (Fernandes 79).
Rezerve: Wolfli, Stocker, Dzemali, Regazzoni.

Antrenor: Ottmar Hitzfeld.Avertizaţi: Armaş (38), Epureanu (63), Savinov (64).
Arbitru: Douglas George McDonald (Scoţia).

În celelalte meciuri din grupă, Israel a remizat pe teren propriu cu Grecia, scor 1-1 (O. Golan 55 / T. Gekas 42), iar Letonia a învins Luxembrugul în deplasare cu 4-0 (G. Karlsons 25, A. Cauna 49, A. Visnakovs 71, A. Pereplotkins 85).

În urma acestui eşec, Moldova rămâne pe ultimul loc în grupa a doua preliminară, cu doar 1 punct la activ. Lidera grupei este în continuare Grecia, cu 10 puncte acumulate, urmată de Elveţia, cu acelaşi număr de puncte, însă cu golaveraj inferior.

Aurel DRĂGAN

Creştin-democratul Manfred Grund este preşedinte al Forumului moldo-german

admin — Tue, 31 Mar 2009 11:39:39 +0000

Relaţiile moldo-germane în diverse domenii vor fi promovate mai eficient prin intermediul Forumului moldo-german, care a fost constituit joia trecută în Germania. Reuniunea de constituire a Forumului s-a desfăşurat în incinta Bundestagului, la ea participând circa 50 de persoane, printre care ministrul de stat al MAE german, Gernot Erler, deputaţi din Bundestag, reprezentanţi ai fundaţiilor politice, cercurilor de afaceri şi instituţiilor culturale.

La deschiderea acestei reuniuni, au vorbit Manfred Grund, deputat al fracţiunii creştin-democrate, responsabil pentru relaţiile cu Republica Moldova, Gernot Erler, ministru de stat al MAE german, şi Igor Corman, ambasadorul Republicii Moldova în Germania.

Vorbitorii au arătat că acest Forum îşi propune să devină o platformă eficientă pentru promovarea relaţiilor moldo-germane în diverse domenii. Totodată, drept obiectiv major al Forumului a fost declarată facilitarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. În conformitate cu prevederile statutare, Forumul moldo-german „va promova o mai bună înţelegere a realităţilor din Germania în Republica Moldova, precum şi a celor din Republica Moldova în Germania, aducându-şi prin aceasta contribuţia la dezvoltarea relaţiilor germano-moldoveneşti”. O atenţie aparte va fi acordată stabilirii şi consolidării relaţiilor interpersonale între reprezentanţii ambelor state, prin intermediul vizitelor reciproce, grupurilor de studii, conferinţelor, seminarelor, meselor tematice de lucru, organizate în comun cu partenerii moldoveni.

În Consiliul de Conducere al Forumului au fost aleşi influenţi deputaţi germani, reprezentanţi ai majorităţii fracţiunilor politice din Bundestag. Astfel, preşedinte al Forumului a devenit creştin-democratul Manfred Grund, deputat, membru al Comisiei parlamentare pentru afaceri externe, responsabil pentru relaţiile cu Republica Moldova, care va avea doi vicepreşedinţi. Membri ai Consiliului de Conducere al Forumului au fost aleşi Markus Meckel, purtător de cuvânt adjunct pentru afaceri europene, Michael Link, membru al Comisiei Parlamentare pentru Afaceri Europene, Anneli Ute Gabanyi, politolog şi expert al Institutului german pentru Relaţii Internaţionale şi Securitate, şi Markus Schily, medic-şef al Centrului medical din oraşul Biel.

Preşedintele german Horst Koehler şi Ministrul Federal al Afacerilor Externe Frank-Walter Steinmeier au transmis participanţilor la reuniune un mesaj de felicitare, subliniind importanţa acestui Forum pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor moldo-germane.

Dosarul Pleşca împotriva FLUX şi EU TV a fost transmis Curţii de Apel

admin — Tue, 31 Mar 2009 11:33:57 +0000

Încercarea deputatului AMN de a transforma procesul într-un show politic a eşuat

Ieri, 30 martie, a avut loc şedinţa de judecată în cazul Ion Pleşca împotriva FLUX şi EU TV, la care s-a decis examinarea pricinei în fond. Aşa cum s-a întâmplat şi la şedinţele anterioare, Ion Pleşca nu a dorit să se prezinte în instanţă, acesta fiind reprezentat exclusiv de avocatul său. Având în vedere faptul că reprezentantul pârâtului a recuzat întregul corp judecătoresc, cauza civilă a fost transmisă Curţii de Apel, această instanţă urmând să decidă dacă dosarul va fi reîntors la Judecătoria sectorului Râşcani sau va fi expediat unei alte instanţe.

La 6 martie 2008, Ion Pleşca a solicitat anularea încheierii Judecătoriei Râşcani, prin care i-a fost scoasă cererea de pe rol, pretinzând că nu ar fi primit citaţia prin care ar fi fost înştiinţat despre şedinţa de examinare a dosarului. Reprezentantul ziarului FLUX, Victor Popov, a solicitat amânarea examinării cererii lui Ion Pleşca, pentru a avea posibilitatea de a prezenta dovezi că Pleşca minte atunci când afirmă că nu a primit citaţia. Judecătorul V. Gâscă a examinat, în grabă, dosarul fără a da curs solicitărilor reprezentantului FLUX, ignorând orice observaţii. Pornind de la acest fapt, Victor Popov a declarat recuz întregului corp judecătoresc, dosarul urmând să fie transmis la Curtea de Apel, unde se va decide, în continuare, dacă cauza va fi reîntoarsă la Judecătoria sectorului Râşcani sau va fi transmisă unei alte instanţe de judecată.

„Pe parcurs am observat că au fost comise mai multe erori de ordin procedural. Am solicitat ca aceste erori să fie înlăturate. Observaţiile noastre însă nu au fost luate în consideraţie şi, în cele din urmă, am fost nevoiţi să declarăm recuz întregului corp judecătoresc. Se creează impresia că domnul Pleşca a încercat să transforme acest dosar într-un show electoral, utilizând în acest scop instanţa de judecată. Ne bucurăm că această tentativă a eşuat”, a declarat Victor Popov, reprezentantul juridic al GP FLUX.

FLUX a fost acţionat în judecată de către deputatul Ion Pleşca după ce ziarul a publicat un interviu cu liderul PPCD, Iurie Roşca, în care acesta îşi exprimă opinia faţă de tentativa de asasinat, care, în varianta organelor de urmărire penală, ar fi fost comandată de deputatul Ion Pleşca, Serafim Urechean şi Valeriu Pasat.

Octavian RACU

„Decât maculatură electorală, mai bine cărţi pentru copii”

admin — Tue, 31 Mar 2009 11:32:10 +0000

Dragă redacţie, rog să nu luaţi în derâdere avizul meu, dar mă doare sufletul când văd câţi bani aruncă partidele în vânt, pentru agitaţia publicitară electorală.

Iată de ce declar că voi face agitaţie şi voi vota pentru acel partid, care va dărui bibliotecii şcolare din satul Mândâc, raionul Drochia, literatură în sumă de cel puţin 5000 lei. Câte cărţi ar fi editate pentru copiii noştri, care nu au ce citi în bibliotecile şcolare? Cât de mult s-ar bucura micuţii din clasele primare, dacă fondul de carte ar fi completat măcar cu câteva volumaşe! Eu cred că un partid bine văzut de lume n-ar trebui să arunce banii pe calendare, diferite broşuri, dar să facă gesturi de caritate. Acestea le-ar da mai multe şanse de a învinge la alegeri. Vă rog mult să publicaţi acest aviz.

Eugenia RECEAN, bibliotecară, s. Mândâc, rn. Drochia, pentru FLUX