1211. Dumnezeu? Toată lumina de soare şi toată lumina de suflet, care a fost, care este şi care poate să fie.

Nicolae IORGA

1212. Dacă ne gândim că limba maternă e ceva mai mult, e limba picurată duios de buzele mamei ce ne leagănă copilăria cu bunătatea-i şi versu-i ademenitor, că ea e limba în care am spus prima dată, gângurit, cuvântul sfânt MAMĂ, că ea este tovarăşul intim al gândirilor şi rugăciunilor noastre, este legătura de frăţie a tuturor care suntem de acelaşi sânge, vedem câtă importanţă trebuie să se dea studiului ei.

Nicolae NISTOR, în rev. „Solidaritatea” (nr. 8-9, 1930) a Asociaţiei corpului didactic din jud. Soroca

Notă. În acelaşi articol, N.N. spulberă credinţa greşită că limba, dacă-i „a mamei” nu mai are nevoie să fie învăţată:

Mulţi îşi închipuie că este de ajuns să te naşti român pentru a şti româneşte. E o mare greşeală, provenită din faptul că nu se observă deosebirea dintre limba română-studiu şi cea vorbită în viaţa de toate zilele.

1213. Populaţia civilă a primit cu bucurie, în 1918, armata română comandată de generalul Ernest Broşteanu. Istoria înregistrează următoarea declaraţie a unui profesor universitar rus: „Nu avem ce căuta aici pe pământul Basarabiei. Pământul Basarabiei nu este pământ rusesc, este pământ moldovenesc din moşi-strămoşi. Noi avem pământ destul în Rusia. Nu avem braţe destule să-l lucrăm. Nu ne trebuie pământ străin. Să ne ducem la noi acasă şi să lăsăm pe moldoveni să-şi stăpânească în pace pământul lor strămoşesc”.

Ioan SCURTU ş.a. Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1994. Buc., 1994

1214. Cine va vrea să conducă România de mâine, trebuie să renunţe la tot – şi la avere, şi la putere, şi să se jertfească cu adevărat pentru ideile mari, fără discursuri, fără decoraţii, fără titluri şi fără salarii şi funcţii pe viaţă. Să se împlinească cu adevărat Scriptura: Cel ce vrea să fie mare, să fie tuturor slugă. Fariseii vieţii de ieri şi de astăzi să fie scoşi din biserica naţiunii şi fixaţi la stâlpul infamiei.

Onisifor GHIBU

Notă. Ţin să scot în evidenţă, a câta oară? principiul hotărâtor: Pentru ideile mari se cere spirit de sacrificiu, se cere să ne jertfim cu adevărat!

1215. În loc de a desfăşura activitatea înăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiţi, cu flămângiune, asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneţiei şi apoi mai departe… tot mai departe…

Theodor CODREANU. Basarabia sau drama sfâşierii. Ed. „Flux”, Chişinău, 2003

Notă. Ca reprezentant al poporului care a avut cel mai mult de suferit de pe urma expansiunii ruso-bolşevice, înţeleptul nostru Ion MORARU, un Soljeniţân al Basarabiei româneşti, osândeşte şi el imperiul ruso-asiatic: “Pentru mine imperiul rus, fie bolşevic, fie de altă natură, este acel care a venit în casa mea, tot aşa cum a venit acum în casa Georgiei, declarând-o agresoare” (v. „Flux”, 25 aug. 2008).

1216. Nu e de-ajuns să ştii, ci trebuie să pui în serviciul altora ceea ce ştii…

Calistrat HOGAŞ, scriitor român (1847-1917)

Notă. Scriitorul C.H., care s-a afirmat ca un înzestrat cântăreţ al frumuseţilor patriei, a fost profesor de română la Tecuci (unde se şi născuse), la Piatra Neamţ şi la Iaşi. Ţinea foarte mult la firescul limbii române şi cerea ca numele lui să fie accentuat corect. „Nu Hógaş, ci Hogáş, cu accentul pe silaba a doua, româneşte!”

L-am dat ca exemplu unui învăţător „cu diplóm” din Cahul, care zicea că-l cheamă… Şóiman!

1217. Nimeni nu-şi iubeşte patria pentru că e mare sau frumoasă, ci pentru că e a sa.

SENECA

1218. E mică ţărişoara noastră, îi sunt strâmte hotarele, greutăţile vremurilor au ştirbit-o, dar această ţară mică şi ştirbită e ţara noastră, e ţara românească, e patria iubită a oricărui suflet românesc: într-însa găsim toate putinţele dezvoltării întocmai ca într-una oricât de întinsă.

Mihai EMINESCU

1219. Fiecare cetăţean trebuie să fie, în orice moment şi înainte de toate, un servitor devotat patriei lui.

Alexandru VLAHUŢĂ, scriitor român (1858-1919)

1220. Prin flacără trebuie să treacă oţelul înainte de a fi o sabie tare.

MARIA, regină a României (1914-1927)

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu